vezi galerie foto (1 foto)
Constantin Aurel Dragodan
  • 05 Octombrie 1919
  • Alexandria, Teleorman
  • student
  • 22 ani
  • Jilava, Văcărești, Aiud, Alba-Iulia, Pitești, Târgu Ocna
  • 18 Septembrie 2000
    • Itinerare în lanțuri. Poeme 1945-1964

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Celălalt deținut cu care am stat era student, tot din elita Frățiilor de Cruce; făcea și el închisoare din 1941. Se numea Aurel Dragodan, dar toată lumea îi spunea ”Magistrul”.

Cu el am stat cel mai mult și am descoperit în el un poet de mare valoare, un alt exemplar strălucit al generației noaste. Născut în 1919, era student la Facultatea de Drept din București, când a fost arestat pentru activitate legionară și a primit 25 de ani, din care a făcut 23 fără întrerupere.

Mi-aduc aminte frânturi din poemele sale, fiindcă tensiunea în care ne aflam în Zarcă slăbise considerabil puterea noastră de memorare:

Și stăm, luminați de-un opaiț de gând
Pe talpa aceasta de iad, așteptând
Pe îngerul Domnului, alb, ca să dea
Pe-o latură piatra mormântului grea

Aurel Dragodan credea în forța poeziei și compunea versuri ca ele să fie un memorial al durerii, arătând celor ce nu au trecut prin infernul temnițelor comuniste ceva din ce s-a suferit acolo:

S-așternem în stihuri restriștele toate.
Neamul să le cunoască, să le-nvețe pe de rost.
Astfel, cu toții vom izbuti, poate,
S-arătăm lumii ceva din ce-a fost.

Pentru el Zarca a fost un mormânt pe care l-a descris magistral astfel:

Ceva fără cruce, sub negru blestem,
Cu sumbre celule, firide de geață,
Cetatea tăcerii în care zăcem,
Departe-i de lume, departe-i de viață.

Tot de la el am primit confirmarea celor spuse de tătucul Popovici în fabrică, de moartea de martir al lui Mircea Cătuneanu, schingiuit oribil, ca și uciderea în același fel a lui Gheorghiță Cârciumaru și Petre Vila.

Aurel Dragodan a imortalizat memoria acestor eroi într-un poem: ”Spovedania unui schingiut”, de care însă nu-mi aduc aminte. Am rămas legat pe viață de chipul senin al lui Aurel Dragodan, care a rămas și el în Zarcă până la ultima clipă, suportând cu o resemnare socratică și foamea și izolările.

(Puiu Năstase - Temerarii, ediție îngrijită de Gheorghe Andreica, Editura Metafora, Constanța, 2004, pp. 410-411)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii