Ioan Simionescu
  • 30 Septembrie 1894
  • doctor
  • 1 ani
  • Jilava, Aiud, Poarta Albă, Peninsula (Valea Neagră)
  • 12 Iulie 1951

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

...Câteva date despre împuşcarea doctorului Simionescu, date întregite ulterior de către Raica Aurel, martor ocular.

Toamna anului 1951, octombrie-noiembrie. In Colonia Peninsula, brigăzile studenţilor reeducaţi nu cunosc odihnă. Îngenuncherea tuturor bandiţilor e încă un deziderat. Sunt încă mulţi şi Bogdănescu, împreună cu ai lui, înţelege să fie încontinuu activ şi vigilent.

Într-una din seri este adus în brigadă, disciplinar, doctorul Simionescu, lider necontestat al generaţiei 22. Nu a fost legionar, a fost doar naţionalist şi trebuie să ştie multe. Şi nu atât informaţii actuale, cât informaţii vechi, compromiţătoare.

Începuturile mişcării studenţeşti trebuiau şi ele, cu orice preţ, murdărite, reprezentau doar rădăcina răului. Mai mult, doctorul Simionescu reprezenta el însuşi un mit ce se cerea sfărâmat. Şi s-au apucat brigadierii noştrii de treabă. Ziua, muncă, peste puteri, pe Şantierul Fabricii de Cărămidă Năvodari. Seara, jigniri, corvoadă, torturi. Astăzi aşa, mâine aşa, săptămâni în şir, până când capacitatea de a răbda a cedat, în plin program, după un proiect stabilit mental, se desprinde din grupă, calm şi se îndreaptă spre zona interzisă, fără să ezite, oricum, hotărât. Oamenii din grupă nu intervin. Santinela îl somează. El continuă. Se trage o rafală în aer. Nu se opreşte. Trece chiar de gardul de sârmă ghimpată. Înaintează.

Alarmat, caporalul de schimb urcă în foişor, ocheşte şi trage în plin, doborându-l. Între timp s-a dat alarma. Se întrerupe lucrul, deţinuţii sunt culcaţi la pământ şi călcaţi cu cizmele, de către miliţieni şi soldaţi, ca şi cum ar fi avut vreo vină.

Unul pentru toţi? Na. Doar toţi pentru unul sau, mai exact, toţi pentru ceea ce i se năzare tovarăşului şef.

Împuşcatul a fost transportat şi el în Colonie. A doua noapte, a fost înmormântat în cimitirul satului Valea Neagră, de către patru studenţi ajunşi în pragul eliberării. Printre ei şi Raica Aurel, cel ce depune, prin mine, mărturia.

(Viorel Gheorghiță - Et ego. Sărata, Pitești, Gherla, Aiud. Scurtă istorie a devenirii mele, Editura Marineasa, Timișoara, 1994, pp.)

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii