vezi galerie foto (5 foto)
Pr. Liviu Brânzaș
"Omul va realiza fericirea în viaţă atunci când va accepta suferinţa cu bucurie."
  • 16 Decembrie 1930
  • Sâniob, Bihor
  • student
  • 13 ani
  • Oradea, Jilava, Cavnic, Gherla, Aiud
  • 03 Septembrie 1998
    • Martor într-un proces moral
    • Raza din catacombă. Jurnal de închisoare

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

Mulţi l-am cunoscut. Ştia să apară când aveai mai mare nevoie de el, iar în rest avea un răspuns pentru fiecare atunci când era căutat; mai ales de tineri. Blând şi aspru – te privea cu chip senin, încărunţit poate prea devreme şi-ţi vorbea cu atâta convingere încât devenea aproape imposibil să-i rezişti. Uneori se întrista că un lucru atât de evident nu-l puteai înţelege iar atunci, câteodată, stătea ore în şir cu tine într-un timp sofianic. Dacă nu te cucerea cuvântul lui, poate poeziile scrise în condiţiile în care alţii n-ar mai fi sperat nimic sau dacă nici acestea, atunci caietele cu amintiri adunate de la copiii pe care-i catehizase într-o vreme de catacombe sau pur şi simplu te marca prezența lui.

Îi plăcea să câştige un om pentru Dumnezeu, dar şi pentru valorile neamului său. Într-una din odăile unui suflet atât de complex, în mod sigur îţi găseai biblioteca. Şi aveai ce aştepta de la acest om, chiar pentru simplul fapt de a şti că te așteaptă şi el. Un sfat, o încurajare, era greu să nu se constituie într-un imbold spre înainte sau vorba lui Noica spre devenire întru…

Atunci când l-am chemat şi ştia că avem nevoie de el, ni s-a alăturat ca preot în pelerinajul liturgic la biserica lui Horea sau la “Colindul Eroilor”. Ultima dată, pe 16 decembrie 1997, a dat Dumnezeu un ger cum mai rar se întâmplă. Părintele a ţinut să vină cu noi de la Fabrica de Bere - unde au căzut primii martiri în ’89 - până sus pe vârful dealului, la Cimitirul Eroilor. După slujba de pomenire, într-o seară de iarnă luminată de mici făclii ce se încăpăţânau să reziste vântului ascunse în mâini îngheţate, părintele a spus poate cea mai scurtă şi mai puternică predică din viaţa sa. Iar în faţa studenţilor a fost ultima. Un cuvânt de foc, un cuvânt viu… Noi aşa te-am cunoscut. Dumnezeu să te bucure, părinte Liviu.

(ASCOR şi Liga Studenţilor - Revista Filocalia, septembrie 1998)

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Ștefan » 23-10-2012 12:11

Am avut privilegiul să-l cunosc pe acest mult-pătimitor, pentru numele lui Hristos, adevărat stâlp de credinţă şi demnitate al neamului românesc. M-a impresionat la el credinţa în Dumnezeu şi dragostea de ţară. Dragoststea sa era una curată, nu amestecată cu ură către cineva. Roagă-te pentru noi, părinte Liviu, îndelung răbdătorule!

Ștefan

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii