vezi galerie foto (12 foto)
Pr. Nicolae Steinhardt
"Soluția în fața injustițiilor e una singură: eroismul. Să nu taci, să vorbești, să lupți, să te afli în treabă. Să nu-ți vezi de treburile tale, ci de treaba dreptății, care-i adevărata treabă a fiecăruia."
  • 29 Iulie 1912
  • Pantelimon, București
  • juristconsult
  • 6 ani
  • Jilava, Gherla, Aiud
  • 30 Martie 1989
  • Mănăstirea Rohia, Maramureș
    • Amintiri despre Nicolae Steinhardt, crestomație
    • Cartea împărtășirii
    • Drumul către isihie
    • Dumnezeu în care spui că nu crezi
    • Ispita lecturii
    • Monahul de la Rohia - Nicolae Steinhardt răspunde la 365 de întrebări
    • În genul... tinerilor
    • Nicu Steinhardt în dosarele Securității (1959-1989)
    • Articole burgheze
    • Dăruind vei dobândi
    • Jurnalul fericirii
    • Primejdia mărturisirii. Convorbirile dela Rohia
    • Escale în timp și spațiu
    • Între viață și cărți
    • Critică la persoana întâi
    • Dimensiunea creștină a operei lui Nicolae Steinhardt
    • Eseu despre o concepție catolică asupra iudaismului. Iluzii și realități evreiești
    • Incertitudini literare
    • Monologul polifonic
    • N. Steinhardt în evocări
    • Prin alții către sine. Eseuri vechi și noi
    • Călătoria unui fiu risipitor. Eseu romanțat asupra neizbânzii
    • Părintele Nicolae Steinhardt și fascinația credinței

Media kit FCP (bannere)

Fericiti cei Prigoniti

Mărturii ale cititorilor

10 cărți de bază

Promovăm

Fototeca ortodoxiei românești

1982 iulie 31.

Notă-rezumat a anchetei informative în DUI „Scriitorul" privind pe Nicu Aurel Steinhardt.


Ministerul de Interne
IMB-Securitate
Nr. 134/R.I./001623/31.07.1982

Strict secret Ex. nr. 1

[Rezoluţie:] Exemplarul nr. 2 a fost trimis la Dir. I prin adresă unde DUI se află în control (mr. Robu I.)

Notă de analiză în DUI „Scriitorul" privind pe numitul Steinhardt Nicu Aurel

Steinhardt Nicu Aurel este fiul lui Oscar şi Antoinette, născut la data de 29.07.1912 în Bucureşti, cu domiciliul în str. Ion Ghica nr. 3, sectorul 3.

Provine dintr-o familie de intelectuali evrei bogaţi, fapt care i-a permis să facă studii de drept în Bucureşti şi specializare în Franţa şi Anglia, unde şi-a luat doctoratul. După aceea a practicat avocatura şi a îndeplinit funcţia de jurisconsult până în anul 1958. Tot în această perioadă a desfăşurat o intensă activitate publicistică fiind prieten încă de atunci cu Mircea Eliade, Constantin Noica, Petru Comarnescu şi alţi oameni de litere.

În anul 1960 a fost implicat în procesul grupului format din Constantin Noica, Vladimir Streinu, Dinu Pillat şi alţii şi condamnat la 12 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. În fapt acesta i-a primit pe cei de mai sus la domiciliul său (cu toate că ştia că aveau domiciliu obligatoriu) şi i-a sprijinit material. La proces a refuzat să depună mărturie, afirmând că nu face aşa ceva împotriva prietenilor şi foştilor săi colegi de şcoală.

După ce a fost graţiat, în anul 1964, s-a angajat la întreprinderea „Stăruinţa" ca muncitor necalificat de unde, în anul 1968, a fost pensionat medical în urma unui accident de circulaţie, fixându-i-se o pensie de 800 lei.

Fiind foarte bun cunoscător al limbilor franceză, engleză şi ger­mană, a început să acorde meditaţii la domiciliu şi să efectueze tra­duceri pentru Editura Cartea Românească. Pentru aceasta, precum şi pentru faptul că activase şi în trecut la diverse publicaţii şi se bucura de sprijinul lui Vladimir Streinu, a determinat forurile conducătoare ale Uniunii Scriitorilor să-i acorde o pensie lunară de 700 lei.

În luna mai 1968, cel în cauză a depus cerere de plecare defini­tivă din ţară. Având în vedere faptul că acesta nu mai avea rude în ţară, organele de partid şi de stat i-au aprobat cererea, însă statul belgian, unde ceruse să emigreze, nu i-a acordat viză nici după repe­tatele intervenţii făcute de rudele sale aflate în această ţară.

Ca urmare a acestui fapt, a renunţat la plecarea definitivă şi a cerut să i se acorde plecarea într-o vizită turistică tot în Belgia, dar nu i s-a aprobat.

Fiind un fanatic religios, în perioada detenţiei, sub influenţa prie­tenilor săi printre care şi Constantin Noica, precum şi a preoţilor Mina Dobzeu şi actualului episcop de Huşi1, a acceptat să fie bote­zat şi a trecut de la cultul mozaic la ortodoxism.

Începând din anul 1970, a început să facă vizite pe la diferite mănăstiri din ţară, unde tatona posibilitatea stabilirii la una dintre aceste mănăstiri. La recomandarea lui Constantin Noica şi după con­vingerea sa personală, a hotărât să se stabilească la Mănăstirea Rohia din jud. Maramureş, unde afirmă că este mai multă linişte. Aici s-a împrietenit cu stareţul Man Serafim şi a început să-şi petreacă o mare parte din timpul anului lucrând la aranjarea şi inventarierea bibliotecii mănăstirii.

În anul 1972 la domiciliul lui Steinhardt Nicolae a fost descope­rită o lucrare dactilografiată purtând titlul Jurnalul fericirii în care, de pe poziţii profund mistice, aducea o serie de injurii şi calomnii la adresa regimului din ţara noastră, făcea apologia organizaţiei legio­nare şi comenta ostil modul cum s-au judecat procesele unor deţinuţi politici, precum şi modul cum au fost trataţi în închisoare.

De asemenea, comenta tendenţios măsurile luate pe linie de par­tid şi de stat în domeniul literar.

În urma verificărilor şi cercetărilor întreprinse, s-a stabilit că lucrarea nu a fost scoasă în exterior şi nu a fost dată spre consultare decât la două-trei persoane.

Lucrarea fiind prezentată forurilor conducătoare din Consiliul Culturii şi Uniunii Scriitorilor, aceasta i-a fost restituită cu indicaţia de a nu o publica şi folosi în forma respectivă.

Fiind avertizat de către organele de Securitate, Steinhardt Nicu nu a mai redactat astfel de lucrări şi a selectat unele materiale cu caracter pur literar pe care le-a publicat în câteva volume la Editurile Cartea Românească şi Dacia din Cluj.

Cu sprijinul fostelor sale cunoştinţe din detenţie, precum şi a[l] altor persoane din conducerea unor edituri, ca Valentin2 Streinu, Ion Caraion, Alexandru Paleologu, Marin Preda şi alţii, a publicat o serie de lucrări de critică literară şi eseistică precum şi unele tra­duceri din limbile engleză şi franceză. Ultima sa carte care a apărut în anul 1982 este dedicată poeziei lui Geo Bogza, care, împreună cu alţi scriitori de aceeaşi factură, face parte dintre prietenii săi, el însuşi considerându-se un „lovinescian".

Paralel cu aceste preocupări, Steinhardt Nicu a perseverat în a-şi crea cât mai multe legături cu elemente aflate în emigraţie printre care: Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Vlad şi Sanda Stolojan, Emil Cioran, Alexandru Ciorănescu, George Tomaziu, Ştefan Baciu şi alte elemente între care şi foşti condamnaţi.

Cu unele dintre aceste persoane a fost coleg de liceu sau de facultate şi a rămas în continuare în relaţii strânse de prietenie.

În anul 1978 a primit invitaţia de a vizita Franţa de la familia lui Eugen Ionescu. Deşi iniţial nu i s-a aprobat plecarea în vizită, după mai multe memorii şi audienţe, inclusiv la conducerea IGM, a primit aprobarea pentru a efectua o vizită de mai multe luni în Belgia, Franţa şi Elveţia, unde a fost găzduit de către vărul său care locu­ieşte în Belgia.

La sfârşitul anului 1979, datorită faptului că a posedat valută, organele de paşapoarte i-au aprobat efectuarea unei noi vizite de 4 luni în Franţa, Elveţia, Spania, RFG şi Belgia, fiind găzduit în locuinţa lui Mircea Eliade din Paris şi la Mănăstirea Chevetogne din Belgia.

Atât la prima călătorie, cât mai ales la a doua, a intrat în contact cu o serie de persoane originare din România care fac parte din emigraţia reacţionară sau activează la postul de radio „Europa Liberă", ca Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Eugen Ionescu, Dumitru Ţepeneag, soţii Stolojan, Emil Cioran, Paul Goma şi alţii, împreună cu care a participat la diverse întruniri literare şi cu care a purtat discuţii despre fenomenul literar din ţara noastră precum şi despre viaţa social-politică de la noi.

La înapoierea în ţară atât în cadrul contactelor cu organele de Securitate, cât şi faţă de reţeaua informativă, Nicu Steinhardt a avut o atitudine de justificare şi motivare a unor acţiuni duşmănoase întreprinse de către elementele mai sus-menţionate, afirmând că poziţia lor ar putea fi determinată de acţiunile ce se întreprind la noi în ţară împotriva lor prin nepublicarea operelor literare (ex. Eugen Ionescu).

Despre Paul Goma a afirmat că admiră curajul său chiar dacă nu este de acord întru totul cu acţiunile sale şi cu ceea ce scrie.

Cu ocazia ultimei vizite efectuate în Franţa şi Belgia, a vizitat mai multe mănăstiri şi biserici, inclusiv biserica ortodoxă română din Paris, unde este preot Vasile Boldeanu.

Sub influenţa discuţiilor purtate cu preoţii şi călugării de acolo, a început să capete „o mare liniştire sufletească şi o acceptare a lumii", un simţ al toleranţei atât religioase, cât şi ideologice. A hotărât să se călugărească, fapt ce l-a făcut în secret, în anul 1980, la Mănăstirea Rohia din jud. Maramureş, unde se bucură de un statut aparte, nefiind obligat să rămână permanent la mănăstire.

În prezent Steinhardt Nicu este lucrat prin dosar de urmărire informativă la ind. 134/R.L, iar în lucrarea sa cooperăm cu alte in­spectorate dintre care ISJ Maramureş, Vâlcea şi Timiş, precum şi cu UM 0544, dosarul fiind în control la Direcţia I.

În urma măsurilor întreprinse până în prezent, s-au stabilit urmă­toarele aspecte mai importante:

Sus-numitul, în noua sa postură de călugăr, s-a dedicat cu mare pasiune preocupărilor creştineşti, considerând că aceasta este calea cea mai potrivită pentru sine de urmat, s-a retras la Mănăstirea Rohia, unde vrea să rămână până la sfârşitul vieţii. Cu toate acestea nu a renunţat la locuinţa sa din Bucureşti pe care a lăsat-o în grija verişoarei sale şi a unei femei de serviciu, pentru a nu-şi pierde buletinul de Bucureşti.

La mănăstire se ocupă în principal cu inventarierea unei biblioteci de circa 20.000 volume, însă nu a renunţat nici la preocupările sale literare. Ceea ce scrie îi este publicat atât în Bucureşti, la Editura Cartea Românească sau Albatros, cât şi la Editura Dacia din Cluj, aflându-se în relaţii cu conducătorii acestor edituri.

Este apreciat şi stimat de o mare parte din oamenii de litere din ţară pentru erudiţia sa însă în relaţii mai apropiate se află cu Alexandru Paleologu, Ion Alexandru, Geo Bogza, Eugen Simion, Crohmălniceanu, Constantin Noica. Unii dintre aceştia, în special Ion Alexandru, îl vizitează şi la Mănăstirea Rohia.

O altă preocupare a lui Nicu Steinhardt este menţinerea relaţiilor sale cu elementele din emigraţie, menţionate mai sus, cu care face un frecvent schimb de publicaţii literare, primind în schimb lucrări editate în străinătate. Din aceleaşi motive, cel în cauză ascultă emi­siunile postului de radio „Europa Liberă", făcând unele observaţii pe marginea emisiunilor literare şi religioase.

Deşi în general adoptă o atitudine realist-obiectivă, face şi unele comentarii tendenţioase, ex. şi-a manifestat dezaprobarea pentru faptul că preotul Calciu „a fost condamnat pe nedrept". De aseme­nea a colportat aspecte privitoare la o emisiune a „Europei Libere" privind „Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România".

Un alt aspect care a ieşit în evidenţă este faptul că Steinhardt Nicu obişnuieşte să facă deplasări la alte mănăstiri din ţară, îndeo­sebi la cele din Vâlcea şi nordul Olteniei, unde intră în contact cu alţi preoţi şi călugări. De asemenea, când se deplasează la Cluj-Napoca pentru interese literare, este găzduit tot la casa patriarhală. Cu ocazia unei astfel de deplasări, fiind găzduit de preotul Andercuţoraşul Turda, a avut faţă de acesta unele manifestări duşmănoase, i-a povestit perioada detenţiei şi a căutat să-l influenţeze negativ.

Deşi este de origine evreu, cel în cauză are unele concepţii care trădează simpatia sa faţă de organizaţia legionară, lucru explicat şi prin faptul că mulţi dintre prietenii săi au fost legionari. Într-o discu­ţie pe care a purtat-o cu una dintre relaţiile sale, cel în cauză a afirmat „de fapt şi Legiunea avea elemente socialiste, şi puternic incompa­tibile. Şi în Germania partidul se chema Naţional Socialist, dar n-au apucat ei să facă ceea ce trebuia, că în programul lor ar fi făcut reforme sociale foarte mari, cu toate că ei, la început, au fost susţi­nuţi de marea industrie germană. Dacă Hitler ar mai fi trăit şi ar fi câştigat războiul, ar fi făcut nişte reforme foarte mari în Germania şi pretutindeni unde ar fi fost stăpân".

În ultima perioadă de timp se observă o tot mai mare resemnare în atitudinea lui Steinhardt Nicu, aceasta fiind determinată atât de vârsta destul de înaintată, dar mai ales de faptul că boala de care suferă s-a agravat, iar recent a fost operat.

În aceste condiţii se deplasează mai puţin, iar multe dintre rela­ţiile sale, inclusiv din străinătate, şi-au exprimat intenţia de a-l vizita la Mănăstirea Rohia, întrucât el nu va mai veni în Bucureşti până la sfârşitul anului.

Având în vedere faptul că Steinhardt Nicu se menţine şi în pre­zent pe o poziţie ostilă regimului din ţara noastră, se află în relaţii cu o serie de elemente fost condamnate din domeniul literar şi cultic, precum şi foşti condamnaţi stabiliţi în străinătate sau cu alte ele­mente reacţionare din emigraţie, există pericolul atragerii sale la comiterea unor acţiuni împotriva securităţii statului.

Pentru cunoaşterea în continuare a preocupărilor, manifestărilor şi relaţiilor lui Steinhardt Nicu pe perioada şederii sale în Bucureşti şi la Mănăstirea Rohia, precum şi pe durata deplasărilor pe care le face în ţară, vom întreprinde următoarele măsuri:

1. Va fi dirijat informatorul „Adrian Cozmescu" pentru a stabili activităţile pe care le întreprinde cel în cauză la venirea sa în Bucu­reşti şi persoanele pe care le contactează cu această ocazie.

În cursul lunii septembrie a.c, se va folosi posibilitatea existentă ca informatorul să fie trimis la Mănăstirea Rohia unde a fost invitat să facă o vizită împreună cu soţia. în acest sens, va fi instruit cu sarcini precise. (Rezoluţie: informatorul nu s-a mai putut deplasa în această perioadă.)

Termen: 1.IX. 1982. Răspunde: Cpt. Robu Iosif.

2. Pe toată perioada şederii lui Steinhardt Nicu la Mănăstirea Rohia, va fi dirijat informatorul „Pop Vasile" din cadrul mănăstirii pentru a stabili date privind concepţiile actuale ale obiectivului, per­soanele care-l vizitează şi îndeosebi dacă intră în relaţii cu cetăţeni străini precum şi faptul dacă redactează şi intenţionează să trimită în exterior materiale cu conţinut ostil.

Prin acelaşi informator se vor iniţia măsuri de influenţare pozi­tivă a celui în cauză.

Termen: 30.IX. 1982.
Răspund: Cpt. Robu Iosif,
lt.-col. Bob L,
lt.-maj. Doban A.

3. Pentru cunoaşterea comportării şi activităţilor desfăşurate de cel în cauză şi a legăturilor lui pe perioada deplasării la mănăstirile din judeţul Vâlcea, va fi dirijat informatorul „Ghica" din legătura Serviciului 1ISJ Vâlcea, acesta având posibilitatea să-l contacteze şi la Mănăstirea Rohia.

Termen: 30.IX. 1982.
Răspund: Cpt. Robu Iosif,
mr. Bilă Gh.,
cpt. Badea I.

4. Pentru controlarea legăturilor lui Steinhardt Nicu cu elementele din emigraţia reacţionară, prevenirea atragerii sale la activităţi ostile, sau scoaterii unor materiale cu conţinut necorespunzător, se va acţiona pe linia Unităţii Speciale „S" şi se va coopera cu UM 0544/225.

Termen: 30.IX. 1982. Răspunde: Cpt. Robu Iosif.

5. Cu sprijinul Direcţiei I, se va studia posibilitatea controlării prin mijloace TO a contactelor şi discuţiilor pe care le poartă cel în cauză la Mănăstirea Rohia cu persoanele care-l vizitează.

Termen: 30.IX.1982.
Răspund: Cpt. Robu Iosif,
lt.-col. Bob I.,
lt.-maj. Doban A.

6. Pe perioada când Steinhardt Nicu va reveni în Capitală şi în cazul că avem date că intenţionează să realizeze contacte cu per­soane din emigraţie sau alte elemente suspecte, va fi controlat la domiciliu prin mijloace TO şi va fi pus în filaj.

Termen: 30.IX.1982.
Răspunde: Cpt. Robu Iosif.
Măsurile propuse vor fi completate în funcţie de situaţia operativă.

Căpitan Robu Iosif

Şeful serviciului, Căpitan Măierean Vasile

(ACNSAS, fond informativ, dosar nr. 207, volum 5, ff. 262-265; document reprodus în lucrarea Nicu Steinhardt în dosarele Securităţii (1959-1989), ediție îngrijită de Clara Cosmineanu, Editura Nemira, București, 2005, pp. 241-248) 

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii