După Marea Unire din 1920, un notar din Zlatna, pe nume Albină, zis mai apoi Albini, împreună cu alţi doi prieteni a cumpărat o mică mină de aur, despre care se spunea că nu mai este productivă. Mirosind pe la foştii mineri că există filoane bogate, mai greu accesibile, a plătit diferenţa de preţ celorlalţi parteneri şi a rămas singur stăpân.

Valeriu Gafencu prezenta o stare fizică îngrijorătoare: tuşea şi începuse să slăbească. Pentru a se reface a fost repartizat la paza viei. Paza se efectua în foişor sau cu cele două echipe mobile în timpul nopţii. Foişorul era aşezat cam la jumătatea suprafeţei cultivate, pe un mamelon mai înalt. Paznicul contempla o privelişte admirabilă.

Într-o zi soseşte în inspecţie un maior de securitate de la Ministerul Afacerilor Interne [la mina Baia Sprie n.n.]. Aflasem că îl cheamă CAZABAN.

Ajuns la un loc în mină unde se încărca minereu în vagonet şi unde încărcătorul lua pe lopată cam cât credea el căpoate ridica...Maiorul se declară nemulţumit şi schimbă metoda de încărcare.

În adâncul ocnei, se întâmplă lucruri care nu se pot uita uşor. O întâmplare petrecută în epoca în care eram rulător, m-a tulburat profund.

A doua noapte, intrăm iarăşi în mină. De data aceasta, Fădor mă repartizează pe galeria Iosif-Nord, în abataj, ca rulător. La un rostogol, lucrez împreună cu un domn mai în vârstă care s-a prezentat: Alexandru Popescu. Nici nu bănuiam cine se ascunde în spatele acestui nume românesc atât de banal! Se poate face o întreagă filosofie în jurul raportului dintre nume şi persoana care îl poartă.

Într-o zi se întâmplă un fapt simplu, dar tulburător pentru mine şi plin de semnificaţie. Plantonul (deţinut de drept comun) care serveşte masa, a observat probabil, că încarceratul de la celula de pedeapsă este cam de mult timp acolo şi îşi permite, în prezenţa unui plutonier slab la chip şi mai în vârstă, să-mi pună două polonice de mâncare în gamelă.

Puiu Berianu este din Cugir. După instaurarea comunismului a încercat să fugă în Occident. A reuşit să ajungă până în Cehoslovacia, unde a fost descoperit şi returnat în România. A fost anchetat şi condamnat la închisoare. După vreo trei ani de detenţie, ajungând acasă, Puiu Berianu s-a căsătorit şi a avut un copil.

Administratia slabise supravegherea activitatii mele din curtea elevilor. Tatal lui Ciprian Stoica, directorul scolii normale din Deva, a venit la vorbitor. Ii adusese vioara lui Cipi, cum il alintau colegii; avea talent si tatal gandea ca ar putea obtine permisiunea, avand in vedere ca avea condamnare mica, un an sau doi, sa exreseze pentru a nu pierde indemanarea.

La Roica, între stâncile calcaroase, cu grote şi prăbuşiri, aveam să fac o experienţă de viaţă spirituală pe care îndrăznesc să o prezint pentru a atrage atenţia chiar celor ce s-au retras din lume şi a scoate în evidenţă actul ascultării ierarhice şi necesitatea binecuvântării harice a oricărei acţiuni duhovniceşti întreprinse în urcuşul spre luminare şi desăvârşire, mai ales descoperirea gândurilor faţă de duhovnic sau fratele de credinţă.

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii