Intrebat-am vântul,zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ;
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor

Mă doboiară nevăzute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Undelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns

In lumina celui nepătruns.

Intrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarbă care vede-n întuneric
Taine necuprinse în cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt ?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufniţa: Când va cădea

Marele-ntuneric, veţi vedea.

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Gavriil Stiharul » 27-06-2014 17:05

O elegie pe tema "Ubi sunt qui ante nos fuerunt?" François Villon declama: "Mais où sont les neiges d'antan ?" (Unde sunt zăpezile de altadata?). Autorul imnului "Gaudeamus igitur" se întreba aşijderea retoric: "Ubi sunt qui ante nos In mundo fuere?" ( Unde sunt, oare, cei care au trăit înaintea noastră?). Tema este universală şi va fi totdeauna ceva nou de spus.

Gavriil Stiharul

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii