De-aş avea o pană de înger 
Şi cerneală de bezne, 
Poate că abia atunci mi-ar fi lesne 
Să mă adun din toate risipirile, 
Să-mi scriu amintirile 
Şi să spun tuturor de ce sânger.

Era o noapte jefuită de stele... 
La fereastra nădejdii – zăbrele,
La uşa salvării – lăcate, 
Iar frunţile noastre palide înnoptaseră toate.

Când, deodată, din mijlocul nostru 
Izbucni, ca o flacără neagră, ura. 
Focul ei a topit într-o clipă 
Gând, suflet, aripă – 
Toate din tot – şi n-a mai rămas decât zgura.

Baroase cumplite zdrobiră tăcerea
În cioburi de răcnete mari cât durerea. 
Ţăndări din sufletele noastre au ajuns până la cer. 
Martirii ardeau pe ruguri de ger...

Atât de cumplite au fost suferinţele, 
Atât de năprasnică urgia, 
Încât în noaptea aceea unii şi-au pierdut minţile, 
Alţii şi-au pierdut veşnicia.

Într-un târziu toate sufletele zăceau sfărâmate. 
Ah, amintirea asta ca pe o roată mă frânge! 
Pe jos erau risipiţi creiţarii de sânge,
Plata atâtor păcate.

Dintre cei care au trecut pe acolo, numai morţii trăiesc. 
Iată, de pildă, eu – umblu, vorbesc, 
Asemenea lui, aşijderea ţie, 
Dar viaţa mea nu-i, nu-i, prietene, decât o moarte vie.

Ah, Doamne, iată-mă aici, la ceasul comorilor, 
Îmbrăţişându-mi lespedea de patimi şi chin. 
Aştept îngerul zorilor, 
Aştept Învierea,
În numele Tatălui şi-al Fiului, şi-al Sfântului Duh, Amin!

Pitești, decembrie 1949

Comments   
  •  
  •  
  • Reply with quote
  • Quote

#1 Andreea » 16-05-2014 22:51

Doamne ajută!
Dacă puteți trece și anul adormirii, 1964. Am preluat informația despre Sergiu Mandinescu de aici www.romlit.ro/.../

Andreea

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii