La sânul odihnei ai vrea să te culci 
dar treci prin furtuni. De ce oare?
Visând linişti dulci, linişti dulci, linişti dulci, 
plutim pe nelinişti, amare.

De ce cu catargul speranţelor rupt,
pe căi de dorinţe şi lupte, 
gonesc neîntrerupt, neîntrerupt, neîntrerupt, 
vieţi doar de moarte-ntrerupte?

Sub greul atâtor albastre furtuni, 
Poeţii de astăzi suspină. 
De ce ca nebuni, ca nebuni, ca nebuni, 
vâslesc către-un cer de lumină?

Năierii de mâine vor şti naviga 
şi ura din suflet să-nece; 
şi cald vor sfida, vor sfida, vor sfida, 
furtunilor, clocotul rece.

Cu trombele mării la luptă s-or lua 
şi ei vor învinge taifunul; 
atunci vor spera, vor spera, vor spera,
sperând, vor lupta pân’ la unul.

Poeţii de mâine cântând vor porni 
prin şuer de rupte zăgazuri,
iar noi vom dormi, vom dormi, vom dormi, 
sub verzile mării talazuri.

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

Calendarul de comemorări

Comemorari recente

Citatul zilei
  • "Trebuie să mărturisim prin comportarea de zi cu zi, poate cu suferinţă, cu sânge şi chiar cu viaţa de ni se va cere." Traian Trifan

Ultimele comentarii